Un vanator de pasari intindea mreje pentru pasari. Mierlele cautau la dansul si il intrebau ce face el aici. El le spunea ca face o cetate. Apoi indata s-au dus si s-au ascuns. Iara o mierla, fiind mai iubitoare de iscodiri, dintre celelalte, merse sa vada cum e cetatea aceea si indata s-a prins. 

 

     Vanatorul alerga indata si o prinse, ii facu felul, apoi a pus-o in straita. Atunci, celelalte mierle zisera:

 

      - Hei, viclene si cap rau! Daca cetatea ta e atat de nenorocoasa, cum vor fi cetatenii aceia, care vor sa sada in cetatea ta.

 

Invatatura: Aceasta fabula ne invata doua lucruri folositoare.

 

     Mai intai, ca nu se cade sa cercetam de aproape ce nu cunoastem prea bine deoarece multora le-a fost spre sfarsit. Avem noi destule ale noastre sa ne ingrijim si la care trebuie sa ne gandim. Dar vrem sa stim si tainele altora! Ca fericita e pacea si odihna inimii, aceasta e cea mai maresi mai buna norocire a noastra pe pamant, ce foarte putini stiu a o cinsti!Nebun este acela ce vrea sa stie ce e in oala altuia si pretutindenea isi varaste nasul! Carele ce gandeste, incotro se duce, ce zice, pentru ce rade! Toate le gandeste, rau la ticluieste si spre rau le intoarce!

 

     Ce ne mai invata fabula aceasta? Aceasta ne invata ca unde sunt rai mai marii cetatilor si cetatii ii este rau, iar unde stapanitorul este bun, acolo nu exista teama de acestea!