|
Un cerb a venit
sa bea apa la izvor. Vazandu-si coarnele, le lauda pentru marimea si frumusetea
lor iar picioarele vazandu-le subtiri, le defaima foarte. Cand, deoadata, iata
ca vede venind vanatorii cu cainii. Atunci se slobozi peste camp si ii lasa pe
acestia de parte de el. Apoi, intrand intr-o padure deasa coarnele i se
incurcara in crengile padurii si neputand sa iasa cainii l-au ajuns.
Sfarsindu-se,
cerbul zise: - Stinsul de mine, cat de tarziu cunosc ca mai
de folos si mai de mare bine mi-ar fi fost picioarele decat coarnele.
Invatatura: Cat
ne amagim pretuind frumusetea trupului de afara, iar a sufletului si a inimii
frumusete, intelepciunea si bunele moravuri de nimica sau de putin pret le
tinem.
|